Ladies…

•Duminică, 8 Martie 09 • 17 comentarii
Anunțuri

Paradoxu’ săptămînal

•Joi, 5 Martie 09 • 11 comentarii

În fiecare joi dimineaţă (pînă în 7:30) trec pe lîngă un chioşc de ziare cu o coadă de minim 50 de persoane. Poza de mai jos (scuze pentru calitate) este făcută acum 2 săptămîni, pe o vreme în care ai fi preferat să strîngi după cîine prin casă decît să-l laşi la defecat în aer liber.

snc00252

În poză nu am reuşit să prind întreaga coadă. În partea din dreapta se văd peste maşini umbrelele celor care aşteptau în timp ce în partea stîngă a imaginii, în afara ei cu fo’ încă 10 oameni se află chioşcul:

snc00254

Ce aşteaptă toţi? Cărţile de la „Adevărul”. Am aflat de la vînzătoare că în fiecare joi, vinde 400 de cărţi. O fi mult? O fi puţin? Eu cred că e incredibil.

Aaaaah… să nu uit. Chioşcul cu pricina se află în sectorul 5. Comentaţi?

Scuze tuturor

•Miercuri, 4 Martie 09 • 7 comentarii

Pentru că am adoptat tactica măgarului de a-şi pierde urma în ceaţă da’ probabil că pe banda mea de circulaţie lumea merge prea repede lunile astea.

Sper să îmi fac cît mai repede timp de a mai da cu falangele în tastatură pe blog. Mai ales că, de cînd cu extinderea internetului la sate, în sfîrşit va avea şi mama veşti de la mine mai des ca pîn-acum.

Săru’mîna.

De ce rackeţii au raportul preţ/calitate bun?

•Luni, 12 Ianuarie 09 • 27 comentarii

3834-109644-criminal

Zilele trecute îmi căzu sub ochi o ştire legată de un nene român de meserie, funcţia militar în Legiunea Străină care, pentru a mai face un ban, a dat în cap la oameni. Cică el, împreună cu alţi 3 indivizi, l-ar fi omorît pe un alt nene care era negru de meserie, funcţia copil al preşedintelui Ciadului. Într-o parcare subterană din Franţa.

Nimic neobişnuit pînă aici: unii au vrut să scape de cineva aşa că au plătit neşte profesionişti pentru a-i  asigura victimei  transport rapid la loc cu verdeaţă. Iar cum în Franţa se pare că tradiţionalii rackeţi ucrainieni sînt scumpi la vedere, în rolul profesioniştilor a ajuns românaşul nostru care avea trecut în CV la rubrica „Experienţă anterioară” 10 ani de Legiune Străină.

Să ne înţelegem: Legiunea Străină este acel corp de mercenari cu liniuţă în certificatul de naştere atît la mamă cît şi la tată. Membrii ei se descurcă de minune în a mînui cam tot ce este asimilat cu noţiunea noastră de armă (de foc, albă sau explozibili) avînd în plus capacitatea de a-ţi lua mau’ prin tot felul de improvizaţii ingenioase. Iar dacă sînt într-adevăr grăbiţi şi n-au timp de prea multe pregătiri prealabile pot să apeleze uşor la varianta de a-ţi rupe capul. La propriu.

Ok, recapitulăm. Pe de-o parte avem victima, un individ destul de plăpînd care se pregăteşte să se suie în maşina parcată în subteran fără să aibă idee de ce i se pregăteşte, iar de cealaltă parte avem un grup de 4 luptători cu pregătire militară redutabilă, înarmaţi pînă în dinţi, care sînt chitiţi să ajute la completarea unui nou act de deces.

Victima apare în parcare iar eroii noştri îşi verifică pentru ultima oară arsenalul: doi dintre ei (printre  care şi românul nostru) îşi trosnesc degetele, al treilea îşi armează arbaleta (silenţioasă şi sigură) iar ultimul dintre ei armează extinctorul.

Stop! Ce am spus? Armează extinctorul? Măh, dă-l naibii! Ce dracu’ face ăla cu aşa ceva? O fi vreun trecător aflat întîmplător în zonă? Nu, că stă şi el la pîndă.. Păi şi atunci? Mă rog, o avea el ceva în cap. Gata, trecem la acţiune. Cei 4 pornesc. La pas grăbit, apoi alergare uşoară. Sprintează! 20 de metri, 10, 5.. urmăritul îi vede şi o ia la fugă! Cel cu arbaleta, din alergare ţinteşte şi trage! Nu-şi nimereşte victima decît în picior. Românul nostru este primul care îl ajunge. Îl plachează din alergare! Într-o fracţiune de secundă ceilalţi sînt lîngă cei doi care se luptă. Gata! Va urma lovitura finală! S-a terminat! Probabil că va urma o secţionare de carotidă, o fractură de coloană cervicală sau o un glonţ tras în ceafă…

Dar… ce naiba e asta? Al nostru îl ţine de picioare, doi stau şi se uită iar ăla cu exctinctorul îi dă drumul la spumă în faţă? Ce-i mă asta, camera ascunsă? L-au alergat pe ăla, l-au burduşit cu săgeţi şi acum îi dau cu spumă în faţă? Mă dă-o dracului, ce, au rămas fără confetti? Poate că acum îi vor aplica lovitura finală.. uite, se ridică românaşul nostru. Hai, acum chiar că-l termină. Sînt sigur că după ce goleşte ăla exctinctorul o să îi rupă gîtul. Sau… nu, că au luat-o la fugă. L-au lăsat pe ăla pe jos, cu o săgeata în pulpă şi cu capul plin de spumă şi au dispărut. Hmm.. o fi fost mort şi au rezolvat misiunea? Nu, ăla mişcă.. uite, scoate telefonul şi sună la 112… Bă da-ţi-o dracului de treabă! Eraţi 4 contra 1 şi în plus eraţi cît malul pe lîngă el! N-avea nici o şansă! Şi voi… voi… l-aţi scăpat?

Şi de ce naiba i-aţi dat cu spuma-n ochi? Ce v-aşteptaţi să se întîmple, să creadă poliţia că a fost un accident? „Şefu, l-am găsit pe unul în parcare cu o săgeată în el şi gura plină de spumă de extinctor… pare sinucidere.” Cît de idiot poţi fi să crezi că aşa ceva e posibil? Incompetenţi! Proşti! 10 ani de Legiune degeaba! Dacă aş fi ăla care v-a angajat  nu v-aş da nici măcar pe mîna Poliţiei, de frică să nu rîdă prietenii mei de mine că m-am încurcat cu asemenea cretini. Mi-ar fi ruşine să spun că vă cunosc!

Mă rog, în final ciadezul a murit la spital în urma sufocării. Iar poliţia l-a prins pe prostul nostru pentru că nici măcar nu a fost în stare să plece de acolo de tot: şi-a uitat o mănuşă şi un ceas.

Morala? Pînă şi la dat în cap sîntem amatori.

Morala 2: poate n-ar fi o idee atît de proastă să îl naturalizăm pe Passaris.

C Рождеством Xристовым!

•Miercuri, 7 Ianuarie 09 • 26 comentarii

lipoveni

Cam asta se urează pe uliţele satului meu azi.

Ai mei ţineau Crăciunul „pe nou” dar, fără să vrem, sărbătoream şi pe vechi, odată cu restul satului. Eram amator de umblat cu colindul fiind mîndru nevoie mare de aptitudinile mele artistice. Deh, eram mic şi mai prost ca acum. Dar tot ţin minte că de Crăciun aveam zăpadă.

Probabil că amintirile sînt selective şi uităm ce nu ne place dar atunci chiar simţeam că e sărbătoare. În casă mirosea a brad, a cozonac şi a colinde. Tăiam porcul nostru de Ignat şi ne înghesuiam să îl călărim (locul de la cap fiind prilej de ceartă) la concurenţă cu copii vecinilor. Pe 4 ianuarie cearta începea din nou pe porcul lor.

Colindătorii români erau primiţi şi de lipoveni pe 25, la ei neexistînd tradiţia colindatului. În schimb la pluguşor şi sorcova (Anul Nou se sărbătorea la comun) ne întîlneam şi cu copiii lipovenilor pe străzile satului şi ne lăudam unii altora cu ce bunătăţi strînsesem. Bineînţeles că toţi căram în pungi aceleaşi bomboane de brad, nuci şi mere (portocale vedeam doar în poze) dar întotdeauna ale noastre erau mai mari. Şi nu ştiu cum dracu’ tot timpul era zăpadă, frig afară, cald în casă şi miros de brad.

Tata înregistrase Madrigalul de pe Europa Liberă şi pornea magnetofonul în seara de Ajun. Cîntam şi noi, lîngă brad.  Ne luam cadourile şi o tăiam la joacă. Ne inventam jocurile, eram veseli, mici şi bucuroşi că vine Crăciunul. Care venea numai dacă dormeam. Aşa că seara de Ajun o încheiam adormind buştean, fericiţi că după ce ne vom trezi ne vom înfrupta, ne vom mînca bomboanele de ciocolată, vom ieşi pe stradă  şi, copii lipoveni sau români la grămadă, ne vom bucura că pentru unii dintre noi a venit Crăciunul. Fie pe 25, fie pe 7.

Iar apoi ne dădeam cu sania pe lac şi ne bulgăream. Pentru că, nu ştiu cum dracu, atunci cînd eram copil, de Crăciun întotdeauna era zăpadă.

Luminiţa de la capătul conductei…

•Marți, 6 Ianuarie 09 • 11 comentarii

rhan10l

… a pîlpîit ce-a pîlpîit dar în final şi-a dat obştescul sfîrşit.

Numa’ ce am aflat că CAS-ul a crescut cu 0,5%, semn că cele 25.000 de euro pe cap de român întors la glie sînt din ce în ce mai greu de obţinut. Doar unii dintre noi mai primesc subvenţia respectivă sub formă de proprietate imobiliară dată în folosinţă pentru 4 ani dar luată pentru minim 9.

În GTA am reuşit să trec de misiunea a 5-a a lui Little Jacob, aia în care am circa un minut la dispoziţie pentru a livra frumuseţe de bong. Mi-au trebuit 6 load-uri şi cam 3 ore da’ nu m-am lăsat. Şi un hint pe care nu îl găsiţi pe net (pînă acum): dacă vreţi să treceţi de barierele de taxare de la poduri fără să plătiţi şi fără să vă alerge poliţia, împingeţi-l pe cel din faţa voastră pînă rupe bariera. El va fi vinovat iar voi vă vedeţi de drum.

Pe unul dintre multele formulare pe care trebuie să le completezi în cazul unui accident de muncă există şi o rubrică în care bifezi mediul în care a avut loc incidentul: în interior, în exterior, în spaţiu închis sau, de ce nu, în spaţiu extraterestru. După ce am văzut opţiunea nu m-am hotărît dacă autorul formularului este vizionar sau prost. Eh, uite că mă hotărăsc acum. Nu e vizionar.

Moldovenii sărbătoresc anul ăsta 650 de statalism moldovenesc. Singurul lucru care îi împiedică să se bucure pe deplin de momentul aniversar este faptul că o parte din teritoriul lor istoric se află sub ocupaţia ultimului imperiu din Europa: România. Sau cel puţin aşa a declarat Президатель Voronin la una dintre televiziunile moldoveneşti acum cîteva săptămîni.  Dar pînă la Unirea pe care o visează el, pe noi şi pe ei ne mai leagă ceva, în afară de limbă: conducta cu gaz.

Care de astăzi a fost retrogradată la gradul de simplă conductă, gazul de pe ea lipsind la apel. Şi uite aşa realizez că javra aia de luminiţă ne-a mai dat încă o dată ţeapă şi a plecat la plaje cu nisip fin, domniţe cu frunze pe post de bikini şi cocteil servit la nucă de cocos proaspăt culeasă. Iar noi am rămas cu frigul, proştii şi conducta goală.

2009

•Luni, 5 Ianuarie 09 • 15 comentarii

gtaiv

Nu ştiu ce v-a adus vouă noul an da’ mie mi-a adus un PS3. Aşa că de 4 zile trăiesc în Liberty City făcînd taximetrie între Bohan şi Alderney.

I’m an addict