Dă-mi un semn, da’ nu la faţă

A plouat în capitala patriei mele. Destul de mult încît să mai ude iarba, să înmoaie praful şi să strice semafoarele de la Unirii. Ultima, combinată cu lipsa poliţiştilor în intersecţie, a dus la o blocare ca în zilele lui noiembrie.

Dacă zilele trecute, de la piaţa Alba Iulia pînă la Casa Poporului făceam cam 6 minute azi am făcut circa 20. Şi puteau fi mai multe dacă unor creştini cu carnet de şofer şi unei gaşti de pietoni nu li s-ar fi făcut milă de amărîţii ăia care veneau de pe „Cedează trecerea” şi au reuşit să se abţină să blocheze intersecţia. Da, asta e valabil şi pentru pietoni, pentru că în zona respectivă este o trecere ocupată în permanenţă.

Probabil că semafoarele bucureştene au fost proiectate pentru condiţii deşertice că altfel nu îmi explic sensibilitatea excesivă la apă. Şi par închise într-o carcasă … Le-aş dona trei faruri de Cielo ălora de le fac, că pînă şi alea rezistă mai bine. În fine, să spun şi de altele acum.

Îmi scapă complet motivul pentru care ţi-ai face un tatuaj. Mă rog, există unele categorii defavorizate care îşi ţin blogul direct pe epidermă. De la arhicunoscuta ancoră cu sirenă botezată cu numele ultimei donatoare de sifilis pînă la marcarea datei în care ai schimbat datul în cap pe sentinţa definitivă, tatuajul era apanajul unui grup care acţiona pe principiul „cititul strică ochii, hai bem ceva?”.

De fo’ cîţiva ani însă, practicanţii de colorat organul cel mai mare al corpului uman sînt din ce în ce mai mulţi şi mai încîntaţi de alegere. Literele sau desenele sugestive au devenit flori, fluturi, delfini, desene tribale sau pictograme. Puse pe spate, gambe, abdomen sau în zone bănuite de desenatoarele de reviste glossy ca avînd potenţial erogen.

Am încercat la un moment dat să găsesc un motiv pentru o asemenea pornire. Că, spre stupefacţia mea, am aflat că decizia nu este luată, aşa cum bănuiam, la beţie. Ci este rezultatul unui proces laborios de studiere a pozelor cu fotbalişti, cîntăreţe de playback sau colegi de scară de bloc. În această etapă candidatul la automutilare alege şi ce vrea să poarte restul vieţii ca etichetă: un gingaş desen tribal pe noada curului (mă fetelor, v-aţi gîndit vreodată cum o să arătaţi cu ăla cînd oţi avea 50 de ani şi 80 de kile?), un şir de pictograme pe bicepsu’ drept (meseriaşilor, voi nu puteţi citi fraze în limba română, de unde dracu’ ştiţi ce scrie acolo? şi în plus, cine naiba înţelege dacă ce aveţi voi acolo e  un citat din Confucius şi nu poziţia 14 din meniul Wu Xing, categoria „carne de porc”?) sau, de ce nu, un elegant trandafir pe gamba stîngă, lîngă lănţişor (trandafir care în timp se va încadra la fix cu varicele pe care le veţi dezvolta).

Sau credeaţi că se pot şterge fără urme? Ha! Hahaha!

De aia, de cînd Adi Mutu a devenit trendsetter pentru clubberu’ român, văd pe stradă din ce în ce mai multe desene pe piele umană. Şi nu c-aş fi bătrîn, da’ parcă pe vremea mea, de vroiai să te împerechezi parcă nu era nevoie să îţi scrijeleşti pe piele nici idealul în viaţă, nici desenele unor culturi dubioase şi nici meniul de la restaurantul chinezesc. Aşa că mă întreb şi vă întreb.

Ce naiba îmi scapă?

Anunțuri

~ de popej27 pe Marți, 22 Iulie 08.

11 răspunsuri to “Dă-mi un semn, da’ nu la faţă”

  1. poza asta da idei: florin salam pe una din buci?
    am un model de tatuaj la mine pe blog…http://loculundenuseintamplanimic.blogspot.com/2008/05/tatuaje.html …stiu unde se fac pentru cei interesati

  2. Sau un tatuaj cu un cod de bare pe ceafa?
    Stai, ca asta este..

  3. Dacă mai pui şi durerea pe care o suportă la „facere” 🙂 …

  4. Decadenţa, dom’le… Păi, pe vremea noastră se venea la fată cu un buchet de anemone şi o cutie de praline. Acum s-a înrăit lumea, nu altceva!

  5. Acum vine cu ele tatuate.

  6. Cu pralinele ? :)))

  7. Si cu alea, si cu buchetul de anemone, si cu un dragon frumos linga ele. Ba chiar si cu bonul de casa la ele, tatuat in josul imaginii.

  8. Hahahahaha!
    Inca o data: Welcome back pe bloguri, tata! 🙂

  9. cel mai mult ma egzaspereaza expresia „pielea ta este ca un sevalet!” :)) cu alte cuvinte, trebuie sa mazgalim ceva oriunde gasim un spatiu liber. va zic eu, o sa apara si tatuajele direct pe creier!

    partea cu durerea la inscriptionare nu e o problema, unora le place. nu pot sa cred ca un zdrahon tatuat in proportie de 120% din suprafata corpului, a plans nonstop, intepatura cu intepatura: „mai e? cat mai e? gata? gata???”

    e amuzant, mai ales ca banuiesc ca argumentele tale sunt de neinteles pentru un tatuat :)) la fel cum nici argumentele unui tatuat nu ne conving pe noi, ceilalti „inchisi la minte”. dar sa nu deviem, sa nu cream doua tabere „tatuati” si „netatuati”. in curand vor aparea si discriminari: nu dorim sa fim judecati dupa felul in care aratam sau dupa inscriptiile pe care scrie „FUCK YOURSELF WITH YOUR FACE”. am prieteni tatuati, si sunt si ei oameni normali, cel putin pana acuma (mananca, beau, fac caca, dorm, muncesc, fac si copii daca vor). am cunoscut si tatuati ok :))

  10. si nu inteleg o kestie, sunt nou pe wordpress:

    de ce nu pot edita comentariile MELE pe pagina ta, daca pot edita comentariile TALE pe pagina mea? :)) mi se pare paradoxal. si invers :)) o fi si aici o anumita gandire, nu-i asa?

    cred ca os a modific toate comentariile primite pe blog in:
    popej: cel mai bun blog din istorie!
    trecator: frate, ma complexezi! nu mai scrie ca ma arunc cu tot cu laptop pe giam!
    ion iliescu: ce baiat simpatic!

    :)) ah, de-as obtine un comentariu de la ion iliescu! TREBUIE sa fac asta! :))

  11. =))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: