Complexe. Rezidenţiale.

Nu cred că piaţa imobiliară va intra în declin. Dacă acum tranzacţiile au cam ingheţat, cauza este una pur psihologică, fără vreo problemă economică. Motivele sînt destul de simple: deficitul de ofertă este imens comparativ cu cererea iar puterea de cumpărare a publicului va creşte în continuare.

Că îmi este greu să cred că dacă s-a vîndut în draci în 2007 la un venit mediu net de 350 euro, nu se va vinde în draci şi în 2010 cînd venitul mediu va fi undeva la 600 euro. Probabil că profitul dezvoltatorilor nu va mai fi acelaşi (procentual) dar tot va fi mai mare decît profitul a 90%  dintre businessurile româneşti.

Da’ azi să zic despre complexele rezidenţiale ce tot cresc prin (pe lingă) Bucureşti şi să spun despre adevăratele ţepe ce le puteţi lua.

Cu ceva timp în urmă am purces în căutarea unui apartament într-un complex rezidenţial nou construit. Ocazie cu care am cerut detalii despre mai toate construcţiile în desfăşurare. Şi m-am îngrozit. Nu din cauza preţurilor (că la alea mă aşteptam) ci din cauza nesimţirii dezvoltatorilor.

Unul dintre cele mai bine păzite „secrete” al noilor complexe rezidenţiale este numărul de locuri de parcare disponibile. Într-un Bucureşti extrem de aglomerat în care găsirea unui loc de parcare este prilej de polemică cu pumni, te-ai aştepta ca noii moguli ai imobiliarelor să aibă suficiente sclipiri de inteligenţă astfel încît să elimine problema de mai sus.

Ei aş! Îi doare pe ei exact în cot de problema asta. Cît timp terenul e scump iar cumpărătorii fraieri şi fără prea multe variante de alegere, dezvoltatorii noştri fac bani încrucişînd goana după cîştig cu nesimţirea. Plus ignoranţa crasă. Pentru că este la minte cocoşului că daca o familie îşi permite să dea +170.000 de euro pe un apartament şi +15.000 de euro pe un loc de parcare atunci este clar că îşi permite să mai dea şi +20.000 de euro pe cel puţin DOUĂ maşini. Pe care o să vrea să le ţină pe lîngă bloc.

Păi, cum vă sună un complex rezidenţial compus din 4 blocuri în incintă închisă, 130 de apartamente şi 129 de locuri de parcare? Iar de jur împrejur nu există străzi cu mai mult de o bandă pe sens. Sau cum vă sună un monstru de beton cu 500 de apartamente şi maxim 300 de locuri de parcare? Sau alt  monstru de beton cu 600 de apartamente şi circa 200 de locuri de parcare?

Rău? Ziceţi mersi că nu veţi sta acolo sau nu veţi locui aproape de ele. Pentru că, trecînd de faptul că ăia o să ocupe toată zona cu maşini parcate, vă daţi seama ce se va întîmpla cînd 1.000 de maşini ies pe strada care, întîmplător, este cu SENS UNIC (cel puţin două cazuri în Bucureşti)?

Iar dacă vrem să vorbim şi de spaţii verzi deja situaţia frizează ridicolul. Complexe imobiliare care în desene apar înconjurate de copaci şi sînt pline de spaţii verzi, în realitate sînt îngrămădite între alte construcţii şi cu toate spaţiile libere BETONATE. Ca să nu mai vorbesc de alţii la care, inclusiv pe gardul de împrejmuire au poze cu luminişuri de pădure şi vîlcele în timp ce, dincolo de gard nu te aşteaptă altceva decît cîteva sute de case înghesuite unele în altele, fără copaci şi, desigur, fără urmă de apă curgătoare.

Mă rog, dacă cineva ţine neapărat pot da şi numele complexelor pe care le-am descris mai sus, da’ nu asta e important. Important este că, dacă vă apucaţi la un moment dat să vă cumpăraţi apartament într-un complex rezidenţial din Bucureşti, să ţineţi minte că preţul mare este una dintre cele mai mici ţepe pe care le puteţi lua.

Anunțuri

~ de popej27 pe Marți, 19 August 08.

42 răspunsuri to “Complexe. Rezidenţiale.”

  1. Un monstru de beton cu 600 de apartamente imi suna nasol nu din cauza parcarii, ci din cauza celorlate 599 de apartamente.

  2. :))

  3. ma rog, o observatie: prin monstrul de beton de 600 de apartamente m-am referit la un complex de 4 blocuri lipite unul de altul..

  4. Cat timp se vand apartamentele alea inseamna ca exista cumparatori suficient de:
    – fraieri
    – disperati cat sa nu le pese
    – dezinteresati de subiectul parcarilor

    Cand clasa aia medie cu care te laudai tu o sa fie suficient de dusa de cap cat sa-si dea seama ca lipsa parcarii e teapa pe termen scurt si mediu, nu o sa se mai vanda apartamentele in forma actuala, si oricat de scump o fi pamantul dezvoltatorii or sa se aloce ceva si la parcari. Caveat emptor e o doctrina legala special aplicabila la imobiliar, pare-mi-se, ha?

  5. si alternativa? apartament ceausist pe care dai cam aceeasi valoare si mai bagi in renovari inca pe atat. loc de parcare, te bati cu pensionarul de la parter care nu vrea sa-si ridice rabla ca o are de cand era bunica fata. verdeata in care isi fac nevoiele cainii comunitari si loc de gunoi pentru aia de stau pe etajul 4. macar aici e nou, nu miroase a vechi, nu miroase casa scarii a sarmale sau a peste, nu se uita pe vizor cand treci si nu iti trec la intretinere prietenii care au uitat sa plece intr-o seara de sambata. hai ca se poate si mai rau

  6. Aha. Ei, asa mai merge, patru montruleti a cate 150 de apartamente suna mai bine, mai seamana cu viata de bloc-dormitor cu care ne-am obisnuit.
    Ca acum nu se vinde mai nimic are, e drept, in principal o cauza psihologica, dar nu e singura.

  7. nu se vinde deocamdata nimic pentru ca marii investitori au cumparat in faza de executie mai multe apartamente in complexele rezidentiale si asteapta sa mai creasca preturile. cum chiriile se maresc de la luna la luna, omul de rand va face credite peste credite sa-si cumpere ceva

  8. @Ana: nu prea avem alternativa. Deocamdata 🙂
    @Cristineata: tata, mi-am adus aminte de ce spusesesi tu citeva posturi mai arcana. Stai tata calm. Daca macar 5% dintre romanii care au plecat dincolo ar fi ca tine, acum am fi priviti cu un deosebit respect atunci cind am pasi in Vest. Din pacate, esti minoritar rau. Un roman minoritar printre romani.

  9. Marii investitori sunt cumva micii speculatori?

    Oricum, ca sa revin la monstrii de 600 de apartamente/4 blocuri, oare sunt singurul caruia i se pare o prostie sa dea 170.000 de euro pe asa ceva cand, la 30-40-50 km de Bucuresti un teren de 400mp+constructie noua, modesta, dar, oricum, mai mare ca un apartament (si fara vecini dupa perete) duce cel mult 150.000?

  10. 30-40 de km cu gaze si canalizare? si la strada? sa te uiti mai cu atentie. nu mai exista astfel de oferte 🙂

  11. Nu, nu esti singurul. Multi gindesc la fel.
    Da’ problema este in acel „30-40-50 km de Bucuresti”. Eu mi-am luat la 10 si deja ma gindesc cu groaza ce va fi. Ca am facut citeva drumuri de test si m-am luat serios de ginduri 😐

  12. @Sprancenatu: poate ai zis-o ca gluma si eu o iau chiar de intrebare. Micii investitori nu prea fac piata, oferta si nivelul general al preturilor e de fapt determinata de dezvoltatorii care ridica sute de apartamente. Am pus botu’ si era intrebare la misto, este?

    Daca de la casa aia la 30-40-50 de km faci o ora minim cu masina, poate 3h in trafic de calvar per sens, si trebuie sa te duci la serviciu 5 zile pe saptamana, te gandesti o data, de 2 ori, si apoi iei apartamentul ala cu vecini in toate directiile si parcare putina. Sau barem ramai cu satisfactia ca intai te-ai gandit la ce faci.

  13. Auzi Sprancenatule, stii ce e o investitie? (aplicabil in imobiliar si burse de valori)

  14. Ia.. zi mie!

  15. O speculatie nereusita!
    =))

  16. eu nu stiu de ce va plangeti de un apart la 170 000 de euro cu locuri de parcare cand la parcul Carol s-a construit un ansamblu rezindetial de lux cu 400 000 euro apartamentul si locuri de parcare mai pe unde apuci. sau complex rezindetial pe cheiul Dambovitei, apartamentul consta 160 000 de euro, 92 de mp (3 camere) dar ai mai multe colturi decat spatiu. iar parcare..pauza

  17. :)) glume de brokeri, ai?
    vrei sa-ti spun si io glume de ingineri?

  18. Ana, eu am pus peste tot + la sume. Ca am vazut preturi de mama, mama…

  19. Ca inginerii fac glume (deliberate) e o gluma in sine?

  20. ha ha ha

  21. M-am uitat in wikipedia. Gosh, nu stiam ca sunt atatea tipuri de investitii.
    Ok, hai sa dau cazul meu. Am facut vreo 8 luni naveta zilnic intre Bucuresti si Ploiesti, pe DN1. Cel mai putin am facut 45 de minute (cu toate semafoarele si dopurile din Baneasa); cel mai mult, 2 ore si jumatate – 3 ore (de summit si in prima zi lucratoare din ianuarie, cand a nins masiv). Daca ar fi sa fac o medie pe toate cele 8 luni, as zice ca un drum a durat cam o ora si douazeci de minute. Cost motorina pe luna: maxim 250 de euro, cam cu 100 de euro sub pretul unei chirii la o garsoniera in Bucuresti, in Militari, sa zicem, de unde faceam cam tot o ora pana la munca + schimbat 2-3 mijloace de transport inghesuite + stresul aferent.
    Cam aceeasi cantitate de oboseala pe traseele Militari/Ploiesti. Pentru mine, dezavantajul era ca nu prea puteam ramane seara la o bere cu prietenii.
    Am de gand sa-mi fac casa la Ploiesti, unde am un teren de 1500 mp intravilan, cu toate utilitatile, lipit de padure si (culmea!) mai curge si un paraias pe el.

  22. Vin prietenii la tine atunci Sprancenatule.

  23. Sa fie primiti atunci! 🙂

    Pt mine, cumpararea unui apartament de 200.000 e o investitie. Dar e o investitie proasta daca il iau cu credit la banca (platind, in total, mai mult de dublu), cu o rata de cca 1000 de euro lunar pe 25-30 de ani si in conditiile impuse acum de banci. Vorbesc doar din punctul meu de vedere. Fiecare e liber sa faca ce-o vrea.

  24. Oooooo… sa ne traiesti Domnu’ Sprincenatu’! Sarutari de miini Doamnei!

  25. Fraţilor, vă spun cinstit, oraşul ăsta ne’a tâmpit!
    Lăsaţi’l dracului de oraş.
    Da, amuitat cum e să stai până noaptea târziu la o sută de beri şi să te duci acasă cu taxiul. Probabil căî de pe urma aceasta s’au produs şi anumite rupturi în relaţiile sociale cu reprecusiuni de altă natură.
    Dar nu m’aş mai întoarce să locuiesc în Bucureşti decât dacă aş avea posibilitatea să îmi încropesc într’o cojmelie relativ central un studiou/atelier. Unde? Central? Cojmelie?
    La preţurile ucureştilor, dacă nu reuşesc să mă fac gerontofil cu succes n’am nici o şansă (şi nici atunci nu garantez, că sute de nepoţi îşi aşteaptă mătuşile Tamara).
    Vara asta am reuşit, respectând viteza legală prin Mogoşoaia, Buftea şi Crevedia (şi Lucianca, treacă de la mine, dar acolo e recomandabil să o respecţi fiindcă ţine de Butimanu, cu aferenta calitate a şoselelor), am reuşit, zic, să fac, într’o dimineaţă, în preajma orei 9:00, 35 de minute de pe Plevnei până acasă. Sunt 40 de kilometri.
    De regulă îmi ia cam un ceas, din clipa în care plec din faţa casei până parchez în oraş. Dacă ajung prea devreme şi nu am cheie, sun după un coleg care locuieşte în Grigorescu mă anunţa că poate ajunge în minim 45 de minute. Cu metrou aproape porta-a-porta!
    Canalizare & gaze?
    Paradoxul face că locuiesc în comuna sub care se află cel mai mare depozit de gaze din Europa de Sud-Est şi pentru că Primăria e „a lor”, în primul mandat ne’au făcut teren de fotbal iar înainte de a fi realeşi au promis să facă şi echipă. A, de gaze spuneam: butelii (niciodată de la Borcea). Încălzire centrală cu lemne şi, mai ales, cărbune. Canalizare? Fosă septică )de două ori pe an vine vidanja, durează cam 20 de minute). Apă curentă? Hidrofor în puţul propriu. Net? Un operator de telefonie mobilă (în satul meu nu există Romtelecom; do I need?). Antenă parabolică.
    Avantaje? Lapte proaspăt twice a day (y compris brânză, smântână, sana home-made); ouă la fel. Ponton în fundul curţii de unde Tataie dă la peşte când are chef. Apusuri excepţionale. Şase câini. Mă rog… Poate suna rudimentar, „ţărăneşte”, cum vreţi.
    Vecini cu scaun la cap. manele? Rar de tot, când mai nimereşte un „mitică” la pescuit.
    Bref: dezvoltatori imobiliari? Ce glumă proastă!

  26. PS: tocmai mă uitam pe nişte site-uri de profil (curiozitate, doar!); poţi cumpăra o fermă în Franţa începând cu 20.000 de euro. Mai bagi în ea încă o dată pe atât. OK, poţi băga şi mai mult. Dar nu ajungi la 170.000 de euro nici dacă le pui piele Vuitton capitonaj uşilor!

  27. Si tu ai dreptate, tata…
    Heheh.. tu chiar traiesti 🙂

  28. @ Cristian: sa nu cumperi „BUTLII” de la Zalhanaua, ca alea nu arde 😀

  29. Aaaaa, dar detaliile din contracte sunt unoeri si mai nesimtite – de exemplu, am citit si eu o clauza care spunea ca pretul constructiei este de x euroi la cursul valutar al zilei. In cazul in care creste euro – suporti diferenta, in cazul in car creste leul, cumparatorul trebuie sa plateasca achizitia la cursul specificat initial in contract. Misto, eh?

  30. Scuza anonimitatea de adineauri 😛

  31. mo, aia era chiar ca era clauza pentru prosti.

  32. Apartamentele vor scadea, atat cele vechi cat si cele noi. Poate nu imediat, dar vor scadea. In momentul in care banutii blocati de marii speculanti (investitori) imobiliari nu vor produce mai mult, anual, decat le da banca baietii vor incepe sa vanda. Si tare cred ca o sa-i cam apuce pe toti deodata. E drept scaderea va fi atenuata de cresterea preturilor la materialele de constructii, pentru ca, sa nu uitam, in Romania, abia acum incepe reabilitarea/contructia infrastructurii.
    Oricum, ideal este sa stai la casa si cat mai departe de Bucuresti. Cred ca e unica sansa ca sa speri ca o sa-ti vezi nepotii. In plus, scapi de grija de a face baie in miros de tocanita pentru ca un bou de vecin si-a transformat baia in bucatarie.

  33. am citit ca in moscova la un moment dat valoarea unei garsoniere in stare jalnica echivala cu valoarea unui apartament luxos de 2 camere din mijlocul parisului sau unul de 3 in ny, iar tinerii cu posibilitati limitate isi cumparau, pentru a putea locui in moscova, cate o camera in vreun apartament. ma intreb daca o fi adevarat sau nu. o asemenea trista anomalie s-ar putea explica prin diferentele enorme dintre paturile sociale de acolo, prin nivelul de trai chinuit si coruptia orasului, contrastand puternic cu averile noilor imbogatiti.
    bogu’ sa-i pazeasca pe toti de asa ceva!

  34. mdah… ce simplu e sa-ti dai cu parerea atunci cand nu ai grija casei.

  35. Cum să nu fie justificată economic îngheţarea tranzacţiilor imobiliare? Preţul poate nu este cea mai mare ţeapă, însă asta nu înseamnă că este unul aberant, fără vreo legătura cu valoarea reală a imobilelor în discuţie.

    Deficitul de ofertă este o iluzie. Care deficit? Dar ce, populaţia ţării creşte într-atât de mult că nu mai încape în blocurile gri? Fii cu minte. Şi apartamentele vechi se mai vând încă. La preţuri de apartamente în Viena.

    Oamenii nu îşi cumpără apartamente şi locuinţe noi din banii de salariu. 350 de euro, 600 de euro, 0. Cum să-ţi plăteşti o casă în valoare de 100.000 euro dintr-un salariu de 450 de euro? Păi în situaţia absurdă în care nu ai cheltui nimic din ei (nici pe mâncare, întreţinere, haine etc.) ţi-ar trebui 222 de ani să-l plăteşti!

    Şi atunci? Din ce bani se cumpără „noile” apartamente? Din banii rezultaţi din vânzarea vechilor apartamente! Vezi cum e vorba de un cerc închis? Vezi cum deficitul de ofertă nu este unul real? Vezi spre ce bat? Totul este o BULA IMOBILIARĂ!

  36. *însă asta nu înseamnă că nu este unul aberant, fără vreo legătura cu valoarea reală a imobilelor în discuţie.

    Graba asta…

  37. Nu prea e asa. Ai intrebat vreodata pe cineva care si-a luat apartament, cu ce bani a facut-o? O sa afli ca de fapt acolo nu contrbuie unul, ci mai multi.
    Primii sint parintii care isi pun la bataie economii strinse in timp. In ultima perioada foarte multi au vindut terenuri (toate localitatile din jurul Bucurestiului sint in situatia asta). In felul asta multi platesc 50-60% avans iar restul il suporta din venitul propriu (calculul tau este valabil pentru o persoana singura.. la creditul ipotecar se ia ca baza venitul familiei, aica cel putin dublul sumei pe care am pomenit-o eu).

    Si serios acum, te astepti ca in conditiile cresterii veniturilor (cu 25% pe an) sa scada pretul locuintelor noi? Ar fi bine sa ai dreptate da’ parca iti scapa ceva, nu?

  38. @Cristian: Domnule, daca esti insurat, macar ia-ma fata-n casa aia de vis a dumitale! 8->

  39. nu raspund la provocari!

  40. pretul pietei este dat de semisuma dintre dorintele si putinte…mai explicam visele ancorate in adanca realitate?
    Oricum, pe timp de pace, terenul va ramane marginit si limitat…deci cu potential de crestere…

  41. Hahahaha.. super tare asta cu „pe timp de pace” =)) =))

  42. Aveti si voi dreptate. Pana si chiria in Bucuresti e cam la acelasi pret ca cea din Paris (sau chiar mai mult). Ca sa nu mai vorbim de preturile apartamentelor. Ca o locuinta in ANL ajunge si la 190.000 euro? Da, asa e, apartamentele din complexele rezidentiale sunt scumpe, dar as prefera sa stau intr-unul pt ca dupa cum zicea cineva pe aici „nu miroase a sarmale”. Poate in Green Vista e cel mai ok ca si locatie. Vedeti aici http://www.greenvista.ro/ la harta. Nu cred ca au cum sa mute padurea Tunari, deci ai ceva verdeata.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: