Marilor campioni, de la un tată în devenire

Trecu şi Olimpiada asta. Am mai uitat de fotbal şi ne-am adus aminte că sportul nu se limitează doar la injurăturile lui jiji, dansurile lui Borcea sau lamentările lui Copos. Am urmărit şi altceva. Încrîncenare, bucurie, dezamăgire, emoţie. Spectacol.

Da’ am o mare problemă cu declaraţiile învingătorilor. Încercînd să ne demonstreze că fotbaliştii constituie doar un caz particular pentru regula generală, aproape toţi medaliaţii cu aur au recitat acelaşi text: „am cîştigat pentru că mi-am dorit cu adevărat”. Hai nu zău?

Să înţeleg că participantele la maraton, văzînd-o pe româncuţa noastră că se purcede la sprint pe la jumatea cursei, s-au privit reciproc şi au ridicat din umeri a neputinţă spunîndu-şi una alteia „uite-o pe aia ce-a tăiat-o, e clar că îşi doreşte victoria mai mult ca noi” şi începînd să strige din spate „Bravo Constantina! Eşti singura care îşi doreşte cu ADEVĂRAT să cîştige! Noi, concurentele tale, te sprijinim şi îţi dorim mult succes în cursa asta! Bate-ne, că asta merităm!”?

Sau că înotătorii au stat capră în faţa lui Phelps, fiind învinşi de adevărata dorinţă de cîştig a acestuia? Că de fapt ei nu doreau să cîştige, ci luaseră avionul spre Beijing doar ca să facă figuraţie în montarea succesului americanului ce a stabilit un record greu (imposibil cred eu) de egalat? Şi că ar fi trebuit, la ieşirea din bazin, să se repeadă toţi la Michael, să îl poarte pe braţe scadînd „El este unicul participant care a vrut să cîştige cu ADEVĂRAT! Ruşine nouă, celorlalţi, care am mîncat banii federaţiilor degeaba!”?

Ori poate că mai normal ar fi fost ca, atunci cînd a trecut şi de 5,04, Isibaieva să le fi strîns pe restul concurentelor şi să le ţină o prelegere moralizatoare pe tema „Dacă doar eu vreau să cîştig, ce-ar fi să îmi ţineţi prăjina caldă pînă mai ridică ştacheta?” iar prima întrebare din auditoriu să fie „Cît de mult ne bucurăm că doar tu ai reuşit să îţi doreşti cu ADEVĂRAT să cîştigi! Lasă-ne să murim anonime!”

Mă lasaţi? Purtaţi-vă ca nişte mari campioni ce sînteţi! Nu ne mai învăţaţi copii cu toate tîmpeniile din motive de politically correctness prost înţeles. Toţi participanţii au vrut cu adevărat să cîştige. Toţi au fost acolo pentru o medalie. Toţi au vrut să devină celebri.

Spuneţi adevărul: doar voi aţi reuşit nu pentru că v-aţi fi dorit mai mult ci pentru că, pur şi simplu, VOI aţi fost mai buni.

Anunțuri

~ de popej27 pe Luni, 25 August 08.

8 răspunsuri to “Marilor campioni, de la un tată în devenire”

  1. Declaraţiile sportivilor trebuie privite cu îngăduinţă din mai multe motive: 1. o declaraţie la cald e greu să credem că poate fi prea inteligentă, sportivul este după un cumul de efort+emoţii încât nu cred că mai are mult oxigen în cap… 2. sunt deja declaraţii standard, nu ştiu dacă le recită ei, sau le pun ziariştii în mod automat în gura lor; 3. indiferent ce declară, meritul acelui sportiv clasat pe primele locuri rămâne acelaşi, adică este o încununare a ani de zile de antrenamente, efort susţinut, şi renunţări de tot felul. La capătul unei competiţii în care poate au strâns din dinţi împingând efortul până la insuportabil ca să învingă, eu zic că, indiferent de ceea ce declară sportivii, ei merită cu prisosinţă respectul şi aplauzele noastre. Prin ei am fost onoraţi şi noi, cei pe care acei sportivi, concurând sub culorile româneşti, ne-au reprezentat cu cinste.
    Cinste lor, celor care au făcut să urce pe catarg la Olimpiadă tricolorul românesc şi m-au făcut astfel să mă simt mândră că sunt româncă !

  2. Cred ca atat de puternica e filozofia asta automotivationala, ca unii cred sincer ca dorinta de a reusi cu adevarat e principala si singura cauza a succesului.

  3. mi-a placut Ana Maria Branza cand a spus ca orice ar fi facut n-ar fi putut-o invinge pe nemtoaica…e un fel de a spune ca adversarul tau a fost mai bun ATUNCI si a-i recunoaste meritul

  4. acuma, nu stiu daca asta a declarat imediat sau dupa ce s-a mai linistit

  5. In general gasesc vasta majoritate a intrebarilor puse de jurnalisti complet cretine:
    – (dupa ce se scumpeste painea): ce credeti despre scumpirea painii? Respondentii, fara exceptie: nenorocitu’ de guvern, huideo!; Nu zice unu’: dau din coada de bucurie (Popej ar spune, dar nu-l intreaba nimeni)
    – (in trafic vineri dupa amiaza incercand sa iesi din Bucuresti): ce parere aveti de aglomeratia aceasta? raspuns, fara exceptie: biiip, biiip si beeep

    Acuma intre noi mah Popeje, cand cineva iti spune: ce bine iti sta cu bluza asta! (neagra, presupun), tu le raspunzi: frumos mi-s, fute-m-as!, sau le spui, modest, precum 99% dintre oameni „merci”.

    Asa ca raspunsul corect este acela dat deja de toti acesti sportivi, chiar daca l-au dat la cald si chiar daca sunt mai priceputi la alergat decat la sah (prezumptii, prezumptii, prezumptii – iertare cer priceputilor la sah): fiindca cei care au sa ne invete ceva (cei cu rezultate, adica) prefer sa ne invete modestia si bunul simt decat infumurarea unui raspuns infatuat.

  6. Da mah, eu inteleg. Da’ parca mai mult imi place Fischer decit Karpov.

  7. performanta intr-un domeniu ( fie el si cel sportiv) nu garanteaza neaparat si coordonare in gandire, mai tata…dixit

  8. Aproape 20 de ani dupa alti 50 nu’s suficienti pentru a’i da unei natiuni dreptul de a gandi autonom.
    Au gandit altii si li s’a oferit glorie. Ca e o stralucire falsa, ca’s idoli de canepa, ca’s prefabricate din nisip…
    Ma rog, alta discutie.
    Deci gandirea acestor „glorii” e buna ca ei „e populari”, dom’le!
    Sa fim ca ei ca sa fim ca ei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: