Cu cine îşi recapătă America suflul undei de şoc

În timp ce Putin salvează jurnaliştii de la televiziunea care-i face chip pixelat în fiecare zi de atacul tigrilor siberieni cu carnet de partid, în celălat capăt al puterii mondiale jucătorii politici ies la încălzire pentru caftul electoral din noiembrie.

Căpitanii de echipă se cunosc deja: un alb-negru de origine african-americană contra unui alb-alb de origine incestuos de american-americană, oarecum afectat mental de vîrstă (72 de ani) şi a cărui mamă încă îi face pacheţelul şi îl trage de urechi atunci cînd uită să îşi ungă pistolul după tragere.

V-aţi prins deja că pentru mine John McCain este la fel de util societăţii ca şi Vadim Tudor. Da’ dacă nebunul nostru are rază din ce în ce mai limitată de acţiune, idiotul lor sporeşte ca arie pe zi ce trece, nefiind exclus să îl vedem într-o zi în Piaţa Revoluţiei aşteptînd curcubeul de 5 jumate’ ca să îi anunţe pe români că sînt cei mai buni, dar tot au nevoie de vize ca să privească The American Dream la el acasă.

Fervent conservator, a pledat din tinereţe pentru demnitatea individului faţă în faţă cu tejgheaua de bar, unitatea familiei lui reprezentată de el cu alte familii reprezentate de diverse tinere şi apărarea patriei luptînd cu abnegaţie pe fontul din Vietnam cam 3 luni. Şi 6 ani de mîndru prizionerat. Scurta carieră militară în linia întîi urmată de lunga perioadă de meditaţie cu paznic inamic la uşă au fost confundate de bizonul american, pentru care Silvester Stallone este cel mai mare american ever, cu măreţe fapte de arme astfel că McCain a devenit, paradoxal, un veteran al războiului.

Imagine pe care republicanul nostru a continuat să şi-o promoveze prin încurajarea oricărei forme de agresiune armată, fie ea pe orice teritoriu care poate deveni, convenabil, suporter al terorismului, fie pe tărîm american, prin încurajarea dreptului la armă. Iar cum pentru război trebuie bani, republicanii merg mînă în mînă cu marile concerne neuitînd nici de distrugerea propriului sistem economic. Astfel că în timp ce armata americană democratiza cu forţa (ruşii folosesc termenul de „pacificare” pentru propriile acţiuni), grupurile financiare şi agenţiile de rating puneau la cale şi girau cea mai mare excrocherie financiară din istorie făcînd praf dolarul şi permiţînd Uniuniii Europene să devină cea mai mare forţă economică a lumii.

În mod normal, după asemenea performanţe, republicanii ar fi trebuit să îl propună pe la preşedinţie tot pe Obama, şi să stea pe acasă următorii 4 ani. Dar şi-ar fi dezmăgit rednecku’ fidel şi au hotărît să pluseze prin alegerea lui McCain. Care a plusat şi el prin alegerea vicepreşedintelui partener de tandem.

De fapt postarea de azi este despre acesta din urmă. Sarah Palin se intitulează şi este demnă reprezentantă a sexului slab. Şi totodată răspunsul la mişto al lui McCain la marile probleme ale umanităţii. O să încerc să fiu succint în prezentarea demoazelei.

Guvernatoare de Alaska, ţinut cunoscut mai ales prin grosimea hainelor şi durata de viaţă a stratului de zăpadă la cîmpie, a rămas cu sechele profunde după vizionarea peisajelor din jurul casei deorece crede că legătura dintre acţiunile omului şi încălzirea globală este inexistentă. Şi pentru a demonstra acest lucru susţine din toate puterile ei de femeie blîndă forarea după petrol în cea mai mare rezervaţie a statului pe care îl păstoreşte.

Nu este singura mărturie a ecologismului individei, ea fiind cunoscută pentru faptul că a dat în judecată Statul American pe tema dispariţiei ursului polar. Pentru că nişte dubioşi care stau toată ziua cu nasul prin hîrtii au avut tupeul să pună animalul pe lista speciilor aflate pe cale de dispariţie, Sarah noastră i-a chemat în instanţă pentru a demonstra că acest lucru nu este deloc conform realităţii (probabil că bărbac-su nu are nici un fel de impediment în a-i vîna in continuare, deci mai sînt), iar exploatările de gaz existente sînt o binecuvîntare pentru mediu.

Cu un asemenea background, civismul ei nu putea fi trecut cu vederea de mai marii partidului care au hotărit să o promoveze la nivel naţional  pentru că idioata este o mare susţinătoare a forării în toate zonele de coastă ale SUA (fiind o simplă coincidenţă faptul că bărbac-su a lucrat pentru British Petroleum). Iar cînd nişte detractori nenorociţi au făcut o legătură între demiterea unui şef din statul Alaska şi demiterea cumnatului ei de către nefericit, Palin a ţinut să infirme categoric zvonurile printr-o tăcere profundă urmată de declaraţii pe tema necesităţii dreptului cetăţenilor americani la posesia de armă.

Mai putem spune despre ea că este împotriva avortului de orice fel (chiar şi în cazul violurilor sau a incestului), că este împotriva căsătoriei homosexualilor (a susţinut un amendament care ar fi interzis acordarea de asistenţă medicală gratuită cuplurilor de acelaşi sex), crede că pedeapsa cu moartea este cel mai bun produs al legislaţiei americane şi este împotriva legalizării marijuanei, chiar dacă a recunoscut că a tras în piept (da’ nu i-a plăcut).

Ce mai, la vremuri noi, o modernistă ca doamna Palin era exact ceea ce lipsea viziunii Americii republicane asupra viitorului lumii. Iar eu, pe zi ce trece, iubesc din ce în ce mai mult Europa.

P.S. Probabil că alegerea ei de către fustangiul McCain nu are nici o legătură cu faptul că acum 24 de ani madam Palin rupea podiumurile concursurilor de frumuseţe.

~ de popej27 pe Luni, 1 septembrie 08.