Moldova (final)

„Luaţi-vă haine groase”.

Ne uităm la el uşor amuzaţi. Am avea şi motive. Soarele puternic, cele fo’ 22-23 de grade şi cămaşa cu mînecă scurtă nu se potriveau deloc cu replica omului nostru. Ne-am luat totuşi hainele cu noi că deh, el era călăuza.

Tare bine ne-au prins. Era un frig înăuntruuuuu!!! Mai ales cînd ne plimbam cu maşinuţa electrică de ne căra printre butoaie. Ei spuneau că ar fi 14 grade. În mişcare le simţeam cu cel puţin 10 mai puţin. La început ne amuzam că de la căldura de afară intrasem în subteranul unde făceai aburi cînd expirai. Pe la jumate nu ne mai amuzam deloc. Iar la final nu ne-a mai păsat pentru că am degustat vin cu plăcinte.

Am văzut aşa: întuneric

butoaie

sticle de vin

sticle de vin de colecţie

piesa de rezistenţă, o sticlă de vin din 1902

şi sălile de protocol

Vinul a fost, ca de obicei, bun

Cam asta a fost şi cu Cricova, locul de unde vine la noi vinul pe a cărui etichetă scrie „Oraşul subteran” (hartă ataşată)

Cu ocazia socializării de la final cu ghidul am aflat că situaţia lor nu e prea roză. Pînă acum 3 ani erau cel mai mare exportator de vinuri din Moldova (vinul fiind principalul produs de export) iar cel mai mare client era Rusia. Acum 3 ani Rusia a spus stop vreme de un an la orice vin din Moldova (big, big problem pentru vecinii de peste Prut) iar acum permite importul de vin doar prin firme agreate de ea. Combinatul de la Cricova (de patrimoniu de altfel) nu se numără printre cei agreaţi, astfel că deocamdată strîng sticle în speranţa unor vremuri mai bune şi încearcă să găsească clienţi noi. Cum ar fi România. Pe care o găsesc cam greu.

După întoarcere am căutat la noi vin de la moldoveni. Am găsit şi de Cricova (15 RON sticla) şi de Purcari (25 RON sticla). Probabil că adaosul comercial de la noi sare de 200% că altă explicaţie pentru un asemenea preţ nu găsesc. În centrul Chişinăului, în magazinul-reprezentanţă al combinatului Cricova, cu 80 RON cumpărai vin de colecţie de 15 de ani.

A doua zi am revenit în România, trecînd prin aceeaşi vamă cu personal sictirit şi supărat pe lume. Şi cu mai multe maşini ca la venire, semn că mai mulţi ies decît intră. Singura bucurie pe care am avut-o a fost că în vama noastră am scăpat de coadă deoarece am intrat pe „poarta” cu semn de UE deasupra. Unde eram singuri, în timp ce la porţile de extracomunitari coada se simţea bine mersi.

 

O să încerc nişte concluzii acum, ca să nu mai fac spam.

Nu cred că Moldova mai aparţine urmaşilor strămoşilor noştri, aşa cum spunea Fane mai acu’ 500 de ani. Nu cred că aparţine nici urmaşilor strămoşilor lu’ Petru sau Ecaterinei, aşa cum ne inflamează naţionaliştii de la noi şi de la ei. Că va fi influenţată cînd de România, cînd de Rusia este indiscutabil, dar că se va uni cu vreuna dintre ele, este foarte puţin probabil.

De ce? Moldovenii se simt bine moldoveni. Chiar dacă-i iubesc pe ruşi, ştiu că iubirea Rusiei sufocă. Chiar dacă se simt români, ştiu că România nu-i va considera niciodată români. Moldovenii vor puţin şi tocmai de aceea ce au, le ajunge.

Ideologia şi manipularea de la ei sînt atît de masive încît fac parte din cotidian, moldoveanul nefiind în stare să mai perceapă realitatea fără ele. Desigur, există o categorie de oameni care se luptă cu starea actuală. Dar sînt prea puţini şi prea izolaţi pentru a putea produce vreo schimbare la nivel general. Şi cel puţin pentru încă 4 ani (cred că următoarele alegeri vor fi cîştigate tot de comunişti) lucrurile vor rămîne ca acum.

Moldova este în urma României din multe puncte vedere iar distanţa se va mări pînă cînd majoritatea moldovenilor va înţelege că are dreptul să ceară mai mult de la cei care o conduc. Acum acea majoritate pur şi simplu nu ştie acest lucru.

Dar nu le este atît de rău pe cît credeam. Iar Republica Moldova este o ţară frumoasă, cu oameni frumoşi. Iar dacă aveţi ocazie să ajungeţi acolo vă sfătuiesc să o faceţi fără ezitare. Măcar pentru pădurile lor, pentru faptul că româna îţi este suficientă sau pentru inocenţa pe care încă şi-au păstrat-o, merită să vizitaţi Chişinăul.

În schimb nu vă sfătuiesc să mă mutaţi acolo sau să trăiţi acolo. Ar trebui să renunţaţi la prea multe. Iar asta nu merită.

Anunțuri

~ de popej27 pe Miercuri, 29 Octombrie 08.

14 răspunsuri to “Moldova (final)”

  1. Parca e portretul unui trib dintr-o insula izolata.

  2. Eu inca ma gandesc sa devin cetatean al rep. Moldova. macar pentru faptul ca inca 10 ani de acum incolo vinul nu se va scumpi.

  3. Hai mah, ca nu asta am vrut sa spun 😐

  4. Sunt super pozele din „oraşul vinicol”. Şi eu îmi doresc să vizitez aşa ceva. Să ştii că eu am cumpărat un vin de la Cricova şi nu a fost deloc scump. 13 lei cred. De fapt, în general cumpăr vinuri de la moldoveni, fie de la Cricova sau de la Bostovan (de la Bostovan este un sortiment cu 7 lei sticla, dar şi de-alea mai scumpe, de ex. Black Doktor la 12 lei).

    @Sprancenatul Păi chiar sunt un trib. Adică ei e români dar e izolaţi de noi. Treaba lor.

  5. multam de serial…a fost fain!

  6. ana a fost cu multumitul 😉

  7. @Darius: Pozele nu-s facute de mine. Eu doar le-am folosit. Multam lui, pozarului.
    @ Ana: saru’mina

  8. Nici eu n-am vrut să spun că asta ai vrut să spui, dar e una din impresiile pe care le-am avut după ce-am terminat de citit.
    Eu sunt curios cum vor arăta generaţiile de tineri moldoveni care învaţă acum în România şi rămân după aia aici să muncească.
    Am locuit cu doi moldoveni aproape un an de zile într-o cameră de cămin din Agronomie. Amândoi erau studenţi la ASE. Cu toate că erau de mulţi ani în România, tot mai aveau accent, iar în primele săptămâni abia înţelegeam jumătate din ce vorbeau. Pe urmă, am început să mă obişnuiesc şi am învăţat cuvinte noi, ca paţan (băiat), padrugă (fată, gagică; când auzeam „padruga” îmi imaginam o tipă butucănoasă, de peste 100 de kile), a te pricăli/pricoalnă (a te distra, distracţie, mişto) sau interjecţia blea! (care intra în aproape orice propoziţie şi putea însemna orice, de la „mişto”, la „naşpa” sau „pula mea”. Un fel de bozmeg unguresc).
    Unul era gras, lent şi morocănos. Celălalt era slab, inocent (cum spui tu) şi avea o pereche de bocani de provenienţă americană, înalţi până la genunchi. Fiecare bocanc cântărea un kilogram şi jumătate.
    După câteva luni, cel gras s-a angajat la un depozit de medicamente. Era mulţumit, deşi pentru toată lumea în afară de el era clar că angajatorul îl folosea ca forţă de muncă ieftină şi bună la toate. După ce-a strâns bani să-şi ia un calculator, a renunţat. Toţi aveau bursă, cam 70 de dolari pe lună, şi cazare gratuită. Mai târziu mi-am dat seama că în republica Moldova părinţii lor erau se numărau printre oamenii cu posibilităţi materiale peste medie şi de asta putuseră să-şi trimită copiii la facultate în România.
    Aproape în fiecare seară găteau şi mâncau hrişcă. Hrişca se făcea cu multă, foarte multă ceapă prăjită şi se putea consuma şi dimineaţa, la micul dejun, direct din tigaie, deşi atunci semăna cu nişte colivă călcată de tir. N-am avut niciodată curiozitatea să gust aşa ceva. Îşi fierbeau ceai într-un ibric uriaş, pe o plită electrică rusească, veche şi soioasă. Pe sub toate paturile, inclusiv sub al meu, erau zeci de borcane cu mâncare, saci, săculeţi şi pungi cu gem, hrişcă, zahăr, făină, untură. Dacă, prin absurd, am fi fost sechestraţi în camera de cămin, proviziile alea ne-ar fi ajuns cam o jumătate de an. Mă tot întrebam cu naiba le urcaseră şi coborâseră din tren.
    Din când în când, dimineţile, umâncau ouă ochiuri. Multă vreme m-am chinuit să-i conving să deschisă şi geamul când le prăjeau. Când discutau cu prietenii lor, auzeam tot felul de poveşti cu bătăi şi împuşcături în discoteci de ţară. Începusem să cred că fiecare moldovean mai nervos are pistol şi gloanţe adevărate, pe care îl scoate ori de câte ori se supără pe cineva.

    Mi-am amintit de asta acum vreo două săptămâni, când l-am revăzut pe unul dintre ei (pe cel inocent :D) în faţa unei clădiri de birouri din Bucureşti. Era îmbrăcat în pulovăr şi blugi şi vorbea cu un alt moldovean. Probabil că lucra în clădirea aia, arăta ca şi cum ar fi ieşit la o ţigară. Când am trecut pe lângă el am auzit acelaşi accent.
    Blea!

  9. Hehehe.
    Da tata, se pare ca si ei sufera de sindromul romanului iesit in Vest.
    Da’ acolo se comporta cit se poate de normal.

    Imaginea Moldovei la noi este foarte apropiata de imaginea Romaniei in Europa prin anii’92-’96. Toti credeau ca la noi e jalea de pe lume. Si cind ajungeau aici se mirau de ce nu le da nimeni in cap si de ce nu sintem imbracati in frunze de pa1mier cum credeau ei.

    Ca de obicei, adevarul era undeva la mijloc.

  10. Interesanta concluzia.
    Eu speram ca moldovenii vor sa se uneasca cu tarisoara mai bogata, si chiar eram de parere ca merita sa-i primim in sanul romanesc cel imbelsugat, spre deosebire de parerea multor co-nationali care sa nu auda de vecinii de la est.

  11. Frumos scris serialul. Eu am fost la Chisinau acum vreo 10 ani. „Vizita de lucru” la fabrica de produse cosmetice VIORICA. Au fost 5 zile pline de peripetii 🙂
    De acord: tara frumoasa, oameni frumosi, dar nu foarte ospitalieri. Business nu s-a putut face cu ei. Poate acum sa fie mai deschisi.

  12. de ce ne-am muta acolo? pe bune…povestile sunt de ajuns.. 🙂
    cat despre unirea cu rusia/romania…sa nu zic exact cum vorbesc niste moldovence de perspectiva unirii cu noi din moment ce acasa vorbesc doar ruseste… 😐

  13. si nu stiu, uite toate colegele mele din MD care au facut facultatea mea, acum sunt inapoi si muncesc mai pe nimic in patria mama. nu stiu daca de adaptare e vorba, de faptul ca oamenii se uitau urat la ele pt ca vbeau cu accent dar nu le-a prea placut la noi si se socau ft des cand vedeau cva, cva-uri care noua de aici ni se pareau banalitati. gen vreun gay, vreo scena mai picanta la tv, barfa cotidiana, cutitul in spate si tot asa. de aici inocenta stii, de acasa unde nu o duci bine dar „normalitatea” aia te populeaza pana la ultima celula…
    sincer, au fost cele mai de treaba tipe si mamoase asa, ciudat. ambele combinate cu moldoveni care lucrau in italia.
    long live moldovenii, desi am auzit si povesti mai urate.

  14. ahem? alegeri? obama?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: