Dacă speranţa moare ultima atunci noi murim primii

8140-evil-clowns

Cică pe nemţi eşti sigur că i-ai bătut la fotbal abia după ce se suie în autocar. Mergînd pe aceeşi idee, eu tot sper ca pronosticul meu de guvern să iasă. Speranţă idioată, deh… Totuşi, acum cîteva zile, mă alăturam lui Darius dorindu-i lu’ dragă Stolo pensie rapidă.

Din păcate pentru premierul minune acelaşi lucru i l-au dorit şi ăia care chiar puteau să îl trimită acasă să vadă de nepoţi (chiar, oare are?) explicîndu-i că diferenţa dintre 1991 şi 2008 nu este de 17 ani cum se aştepta el ci de 32 de miliarde de euro fonduri structurale pe care le aşteaptă ei. Iar cum tehnocraţia nu a excelat niciodată în a salva aparenţele a fost nevoie ca Stolo să lase locul încălzit pentru adevăratul saltimbanc.

Boc, piticul de Curte al regelui Băse, aduce în politica românească un aer proaspăt, fiind imaginea slugii perfecte. Pînă şi Văcăroiu mai avea accese de personalitate atunci cănd nivelul de alcool din sînge exceda nivelul de obedienţă faţă Ilici. Pe cînd Boc nici măcar nu bea, nu fumează, nu merge la femei şi nu gîndeşte dacă e lăsat singur. În schimb, activitatea lui cerebrală creşte brusc în prezenţa stăpînului, empatia dintre ei funcţionînd foarte bine: nu apucă bine Băse să îşi termine ideea că Boc se şi apucă de treabă. Astfel, Boc devine cel mai inutil premier al României post-revoluţionare, asumîndu-şi rolul de băţ cu deget arătător al preşedintelui MultPrea jucător.

În timpul ăsta România reală stă şi se uită cum 3 idioţi iubitori de telenovele cu final neaşteptat îşi bagă picioarele în tot doar pentru ca unul dintre cei 3 să îşi facă jocurile. Bugetul stă în pioneze, şomajul creşte, falimentele curg pe bandă rulantă, sistemul de plăţi între firme începe să tuşească a gripă iar Băse se piaptănă cu cărare pe mijloc.

Eu, ca bou’, am crezut că după alianţa PDL-PSD nu se putea mai rău. Apoi am văzut că se poate, prin alegerea lui Stolo ca premier desemnat. Şi am crezut, din nou, că mai rău nu se poate…

‘r-aţi ai dracu’ cu bocii voştri!

Anunțuri

~ de popej27 pe Marți, 16 Decembrie 08.

8 răspunsuri to “Dacă speranţa moare ultima atunci noi murim primii”

  1. Stolo are nepoti, atunci cand a dat declaratii in sort si adidasi era la mare cu nepotii, ii invata sa inoate. 😛

  2. Pai asta e definitia optimismului: sa crezi intoptdeauna ca poate fi mai rau.

  3. @nope, not again: sper ca sa nu se renunte la a-i mai invata sa inoate pe aia mici in timp ce e la jumatatea piscinei
    @sprincenatul: si definitia pesimismului care-i?

  4. Păi cred că ai dreptate. Noi murim cu mult înaintea speranţei.

    Ai dracu’ cu bocii lor!

  5. Eu nu, eu mor de gat cu speranta, clar! 😀

  6. O definitie pe zi, asta e regula mea.
    Ma uitam pe programul asta de guvernare. Ori nu s-a terminat campania electorala, ori baietii astia chiar habar n-au ce-i aia criza. Ori ambele.

  7. eu nu stiu ce as putea zice pe aici, asa ca inchin un stoloboc si plec in liniste 🙂

  8. :))) poate face si boc poc. din nou…si mai inventeaza astia un premier maine…poimaine…:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: