Mirela, mulţumesc.

•Miercuri, 31 Decembrie 08 • 15 comentarii

În anul 2008 mi s-a întîmplat cel mai frumos lucru.

dsc00089

Vă doresc şi vouă să fiţi la fel de bucuroşi la anul pe cît sînt eu de bucuros din august încoace.

La mulţi ani.

Anunțuri

Există viaţă după campania electorală? (II)

•Marți, 30 Decembrie 08 • 10 comentarii

boc1

Comentariul de ieri al lui Cristineaţă mi-a luat, cum s-ar zice, scrisul de pe tastatură. Pentru că, în principiu, ce a spus el ieri, vroiam eu să spun azi.

După coţcăiala de tip „Uite-l pe prim-ministru! Uite-l cum se duce!” ne-am pricopsit cu un Guvern compus din figuri care ar putea, în cel mai bun caz, să îţi smulgă un zîmbet condescendent. Dar care, paradoxal, porneşte cum trebuie. Era de aşteptat ca promisiunile de campanie electorală să fie oarecum diluate dar Boc & Co. au reuşit să fie loviţi de o amnezie mai grea ca alea din filmele indiene şi s-au apucat să anunţe o grămadă de măsuri nepopulare dar necesare.

Salariile mărite, pensiile din grupa a II-a şi I-a, indemnizaţiile de îngrijire copil şi reducerile de TVA au fost date dracului rapid şi am fost anunţaţi că trecem pe buget de criză prin plafonări de salarii în administraţie. Ceea ce e bine. Dar.. hai să vedem cine sînt ăia care trebuie să ne treacă strada pe care, în loc de asfalt uscat, avem viitură de 2 metri. Reformatorii de azi ai României sînt ori blonde, ori indivizi cu apucături economice înrudite cu Codul Penal.

Păi, de exemplu, cum naiba să cred eu că Lenuţa ar fi în stare să reînvigoreze o industrie a turismului sufocată de servicii proaste? Eu înţeleg că ea este specialistă în erectat lucruri fleşcăite dar dacă este o clientă fidelă a hotelurilor asta nu înseamnă că trebuie să şi ştie cu ce se mănîncă Turismul. Şi, în plus, chiar dacă cineva i-a spus că denumirea academică a „sexual” este „ecumenic” acelaşi ar fi trebuit să îi atragă atenţia asupra faptului că ăia de la TUV nu dau doi bani pe o ţară în plaja este confundată cu locul de făcut mici.

Sau, cît de mult o să-l doară de binele naţiei la ananghie pe Radu Berceanu, ministrul minune al transporturilor greu încercate şi frate de TVA restituit cu Genică Boerică? Cum aş putea eu să cred că baronul de Dolj nu va face tot ce ştie el mai bine pentru a lărgi baronatul la toate bornele de graniţă cu tricolor pe ele?

Ori, cît de apărat m-aş simţi eu de o Poliţie condusă de Gabriel Oprea, un Ministru de Interne care, dintr-o pensie şi-o indemnizaţie de deputat a strîns pentru zilele negre un milion de euro, 7 case şi terenuri de cîteva milioane de euro? Poate sînt eu idiot şi nu înţeleg cum e cu acumularea de capital, dar mă îndoiesc. Că dacă afacerile lui sînt atît de curate, mai bine-l puneau Ministru Economiei şi devenea eroul neamului.

Pe cînd aşa, la Economiei avem un erou al neamului prost. Adrian Videanu a reuşit ca în 4 ani de primariat să facă Bucureştiul şantier. Asta nu este rău dacă ai de gînd să şi continui, ceea ce nu a fost cazul. Renunţarea lui candidatura la Primărie mă face să cred că omul nu avea absolut nici un fel de strategie pe termen mediu-lung, insul practic fiind în trecere printr-un post prea mare pentru el. De aceea, pentru a nu-i înşela aşteptările marelui cugetător Murphy, Adrian Videanu a fost promovat în postul de maximă incompetenţă la care putea aspira.

Din păcate, Videanu nu a venit singur ci l-a mai adus şi pe angajatul lui fidel: Georghe Pogea. Noul ministru al Finanţelor este un specialist al economiei avînd rezultate strălucite în activitatea post ’89-istă. Acest veritabil guru al finanţelor româneşti a condus magistral societăţi de top ale României: Siderurgica Hunedoara (faliment), Marmosim + Titan Mar (firme greu încercate de activitatea inexistentă a concurenţei deoarece Videanu a avut grijă să preia monopolul marmurei în România cu largul concurs al PSD-ului) şi nu în ultimul rînd, nestemata sistemului bancar naţional, CEC (de care lumea încă se miră că există). Aşadar un nene cu o grămadă de studii dar cu rezultate practice de rîsul curcilor e reprezentantul nostru în cafteala cu criza.

I-aş putea lua la rînd şi pe restul păcălicilor din Guvern deoarece, cu două excepţii, toţi sînt nişte persoane care n-au nici o treabă cu rolul pe care se presupune că vor trebui să îl aibă. Habarnişti pentru care singura grijă va fi să le fie lor bine. De aceea chiar dacă primele hotărâri ale Guvernului sînt bune, sînt destul de sceptic vis-a-vis de performanţele ulterioare.

Aşa că nu-mi rămîne decît să pornesc cronometrul. Atîta că nu ştiu la cît să-l fixez: la 2009 sau 2010?

Există viaţă după campanie electorală? (I)

•Luni, 29 Decembrie 08 • 5 comentarii

basescu_latinta2Cu gîndul la miile de oameni care petrec ore de neuitat pe Valea Prahovei, în maşini, noul Guvern aprinde artificiile de la ţigara de după alegeri şi se rujează pentru pupat Băse la periniţa de Revelion.

A trecut şi campania asta electorală iar cîştigătorii care au dat pensii, salarii şi 85% la tot cartierul au fost răsplătiţi de alegătorul generos cu loc la prezidiu. Iar PDL-ul şi PSD-ul au dat iama prin cazinouri jucînd pe banii noştri. Cele mai căutate: alba-neagra, negrujack şi ruletă. Poate că o ruletă rusească ar mai fi lămurit situaţia dar din păcate de la ruşi mai vine doar gazul. Aşa că guvernanţii şi-au alinat dorul de adrenalină la aia clasică.

Jocurile fiind făcute, bila a început să sară în ruletă şi a picat pe 0, verde. Iar banca a luat tot.

Postarea asta este despre proşti. Să enumerăm cîţiva dintre ei, pe categorii.

Categoria „Salariul se dă cînd îl dau alţii, se ia cînd îl dăm noi”

Ecaterina Andronescu, înainte de alegeri: „Guvernul, daca nu este capabil sa aplice aceasta lege (n.m. legea de mărire a salariilor profesorilor cu 50%), trebuie sa lase locul celor care au calificarile necesare, care sa gaseasca resursele si sa aplice legea asa cum a fost ea adoptata in Parlament. Guvernul are o solutie sa plece de la guvernare si sa-i lase pe altii care sunt capabili si sa nu imparta resursele numai catre cei bogati ci sa le distribuie echilibrat.”

Ecaterina Andronescu, după alegeri: Cand s-a discutat în comisia de la camera decidentă despre legea salarizării, am avut o propunere care nu a fost acceptată. Cred că pentru profesorii universitari este o creştere uşor exagerată.”

Categoria: „Pînă la următoarele alegeri ori uită, ori mor. Că-s destul de bătrîni oricum”

Emil Boc, înainte de alegeri: PD-L are ca obiectiv continuarea acordarii pensiilor majorate in 2009. Este foarte adevarat ce a spus domnul presedinte, Fondul de pensii nu are resurse din interior sa acopere plata pensiilor, de aceea trebuie sa luam de la bugetul de stat bani, sa le putem plati”

Emil Boc, după alegeri: „Cred ca este normal ca atunci cand vorbim de o crestere a pensiilor cu 20, 30 sau 10%, trebuie sa ne uitam sa vedem cat ne permite bugetul asigurarilor sociale pentru a mari pensiile, pentru ca acesti bani rezulta din contributiile noastre pentru sistemul de pensii”

Categoria „Al nostru-i mai frumos. Sublim aş putea spune, că oricum lipseşte”

Înainte de alegeri: Preşedintele Traian Băsescu a anunţat, vineri, că a promulgat legea care prevede acordarea unei indemnizaţii de creştere a copilului de 85% din media veniturilor din ultimele 12 luni, dar nu mai puţin de 600 de lei, cât este în prezent nivelul indemnizaţiei. Legea urmează să se aplice de la 1 ianuarie 2009″

După alegeri: Marian Sârbu, ministrul Muncii, a precizat că aceste indemnizaţii ar putea fi limitate în funcţie de bugetul alocat Ministerului Muncii în noul proiect de guvernare.[…] Ministrul Muncii declara săptămâna trecută că nu sunt prevăzute termene clare în ce priveşte majorările, subliniind că „ar fi o ipocrizie” să anunţe înainte de adoptarea noului buget că „de la 1 ianuarie mamele pot beneficia de majorarea la 85% din venituri a indemnizaţiei de creştere a copilului”.”

Prostie, minciună, incompetenţă, demagogie, nesimţire, amatorism, populism, lăcomie. Nimic nou, da’ chiar aşa, pe faţă? Dacă mai aveaţi sclipiri de inteligenţă puteaţi şi voi să îi organizaţi pe schimburi: unii care să mănînce căcat şi alţii care să nu recunoască.

Pentru ei

•Marți, 23 Decembrie 08 • 12 comentarii

christmastree1

Azi aş fi vrut să scriu despre altceva dar un grup de copii ce m-au colindat m-a făcut să schimb tema. Asistaţi social cred că este termenul ce-i defineşte. Am sperat că vor cînta pentru cadourile ce îi aşteptau la final. Probabil ca au făcut-o şi de asta dar…

Ei într-o parte, colindînd şi bătînd din palme. Noi în cealaltă, cu o ureche la ei şi cu alta la ticăitul ceasului.

Ei într-o parte, bucuroşi de urat. Noi în cealaltă, obosiţi şi uzaţi de atîta sărbătorit în gol.

Ei într-o parte, frumoşi şi copii. Noi în cealaltă, urît de maturi.

Ei într-o parte, cîntînd. Noi în cealaltă, ascultînd.

Ei într-o parte. Noi în cealaltă.

La final au venit să îmi spună că le vine Moşul iar unul dintre ei a ţinut să îmi spună cu o voce joasă că ei de fapt nu sînt copii de pe stradă ci sînt o echipă. Şi am înţeles că ar trebui să trecem în partea cealaltă, măcar de Crăciun. Pentru copii chiar vine.

Sărbători Fericite.

Glume proaste cu brazi la Chişinău

•Luni, 22 Decembrie 08 • 22 comentarii

_44319457_chirtoaca203x300În Republica Moldova Crăciunul oficial este pe „vechi” adică pe 7 ianuarie. Dar, odată cu globalizarea, el se sărbătoreşte din ce în ce mai temeinic şi pe „nou”, adică pe 25 decembrie. Această situaţie duce la conflicte ce nu mai au nimic în comun cu religia ci duc direct spre politic, programul de evenimente de Sărbători devenind prilej de confruntare între oficiali şi opoziţie.

Primarul Chişinăului, Dorin Chirtoacă, este membru al Opoziţiei. Motiv bun pentru a fi trosnit cu fiecare ocazie posibilă. Energia termică, manifestaţiile de Ziua Europei sau ciocnirile de 1 decembrie sînt exemple legate de ce este în stare puterea comunistă pentru a-şi impune voinţa cu forţa. Chestii care nouă ni se par halucinante la Chişinău fac parte din cotidian.

Dar să revenim la titlul postării. Totul a început anul trecut, atunci cînd Chirtoacă a anunţat că programul Sărbătorilor va fi centrat pe ziua de 25 decembrie urmînd a fi organizate o serie de manifestări începute prin inaugurarea Bradului de Crăciun pus în Piaţa Marii Adunări Naţionale.

O scurtă paranteză

Spre deosebire de Bucureşti, în Chişinău există o singură piaţă importantă, cea a Marii Adunări Naţionale, situată între Preşedinţie, Guvern, Parlament şi Primăria Chişinăului. Din acest motiv cel care „ocupă” piaţa devine practic dirijorul.

Închid paranteza.

Buuuun, deci pe 9 decembrie 2007 piaţă se montează bradul Primăriei acest urmînd să fie inaugurat a doua zi  (pe 10 dec. este Ziua Drepturilor Omului) de către primar. Care primar, bănuind că ceva nu este în regulă a plantat 3 oameni care să păzească bradul în noaptea 9-10 decembrie. Şi oamenii s-au pus pe păzit. Pînă pe la 12 noaptea, cînd o patrulă de poliţie a venit la ei şi le-a cerut să se legimiteze. „Paznicii” au arătat pe rînd documentele de identitate, legitimaţiile de servici şi dispoziţia în baza căreia se aflau lîngă brad. Dar, precum bancul cu iepuraşul şi basca, n-a ajutat la nimic. Au fost urcaţi în maşina poliţiei şi duşi la sediu pentru identificare.  Da, aţi citit bine.  Aveau actele la ei dar au fost duşi pentru identificare. Drumul pînă la secţie a durat circa 3 ore, ocazie cu care transportaţii s-au putut delecta cu o plimbare muuuult prelungită prin tot Chişinăul. Ajunşi la secţie li s-a confirmat faptul că erau ei şi li s-a dat drumul.

Scăpaţi din mîinile poliţiei paznicii, ţuşti! la brad. Care brad făcuse paşi. Nu mai era unde îl lăsaseră, în Piaţă, ci la cîteva sute de metri mai încolo, pe aleile unui parc. Ca să ne înţelegem: bradul nu era de apartament, era brad de pus în piaţă. Înalt de 10 m, greu de cîteva tone cu tot cu suport.. ce mai, nu îl puteai duce pe braţe, mai ales că pînă la noua locaţie trebuia sa cobori şi nişte scări. Adică a fost nevoie de macara, camion, oameni etc.. Nimeni n-a văzut nimic.

Culmea este că Poliţia se află, teoretic, în subordinea Primăriei. În realitate ea se subordonează guvernanţilor. Dar să revenim la bradul mutat. Aflînd de capabilităţile plantei Chirtoacă a solicitat ca vegetala să fie repusă pe locaţia iniţială. Cererea lui s-a izbit de refuzul Poliţiei Municipale care a n-a vrut să mişte bradul din loc pînă cînd nu va fi găsit „hoţul” bradului! Exact. Poliţia care a sechestrat paznicii a cerut ca pînă cînd nu sînt prinşi hoţii Piaţa Marii Adunări Naţionale să rămînă goală.

Nu s-a întîmplat nici una, nici alta. Adică nici hoţii de Brad n-au fost prinşi (nici acum, după mai bine de un an) dar nici piaţa n-a rămas goală pentru că după 2 zile aici a răsărit Bradul de Crăciun pe vechi al Puterii.

Dăm pe repede înainte şi ajungem în 2008. Chirtoacă anunţă că bradul va fi inaugurat tot în Piaţa MAN pe data de 18 decembrie. Guvernanţii au spus că şi ei vor avea un brad, că va fi inaugurat tot pe 18 dec fără să ofere detalii legate de locaţie. Chirtoacă se hotărăşte să nu mai păţească la fel ca anul trecut şi face o mişcare rapidă: în dimineaţa zilei de 14 decembrie Primăria cumpără un brad de la un particular (Moldsilva refuzase orice vînzare către Primăria Chişinăului), îl încarcă în camion şi fuga cu el în Piaţă.

Cum intră camionul pe şosea, e interceptat de un echipaj al Poliţiei Rutiere Moldovene şi este tras pe dreapta. Îi sînt verificate toate actele. Erau în regulă. Aducîndu-şi aminte de iepuraş şi de bască, li se mai cere un act: avizul ecologic de recoltare. Li se explică, inutil, că avizul nu este necesar, recoltarea fiind făcută din curtea cuiva şi nu din pădure. Poliţaii rămîn neînduplecaţi: camionul cu tot cu brad sînt arestate şi duse în curtea primului Ocol Sivic pentru identificare. Şeful Ocolului confirmă că bradul nu le aparţine dar poliţaii ţin tare: trasnportul rămîne pe loc pînă la lămurirea situaţiei.

Pînă în ziua de azi situaţia s-a lămurit parţial după cum urmează. În Piaţă a fost montat în mare viteză bradul Guvernului, pe data de 19 decembrie Prim Ministrul moldovean l-a inaugurat în timp Bradul Primăriei se bate de muscă în acelaşi loc în care l-a găsit seara zilei de 14 decembrie: arestat în curtea Ocolului Silvic aşteptînd un aviz pe care nu îl are şi nu îl va primi niciodată deoarece nu îi poate fi eliberat.

P.S. Acum 3 zile Poliţia Moldoveană a demonstrat că urcă pe scara evoluţiei: a trecut de regnul vegetal la cel animal arestînd un porc şi un măgar costumaţi. Unul în poliţai şi al doilea în procuror.

P.P.S. Cristineaţă, toate sînt pe bune

Later edit (multam Adriana):

Bradul Primariei nu mai e acolo. S-a furat.

Ni-i Moldova mîndră frunte

•Joi, 18 Decembrie 08 • 14 comentarii

emblem2

În efortul continuu de îmbunătăţire a condiţiilor de trai a locuitorilor Republicii Moldova se înscriu şi eforturile Organelor de Stat şi de Partid de creştere a nivelului de cultură patriotică.

Astfel, după ce Concursul Naţional de Cîntece Patriotice s-a bucurat de o înaltă apreciere din partea publicului, s-a trecut la etapa de masă: elaborarea de imnuri pentru colectivele de oameni ai muncii. Azi vă vom prezenta Imnul Spitalului Clinic de Psihiatrie

Text: C. Turcan
I. Ilciuc
Muzica: I. Ilciuc

Aranjament muzical:
Orchestra Nationala Simfonica a Teleradiodifuziunii din Moldova,

dirijor maestru al poporului Gh. Mustea

Interpreteaza:
Corul „Moldova”, conducator artistic B. Dubosarschi

Pe meleagul nostru scump intre coline
E-asezat pitoresc printre pomi frumosi
Spitalul Mare a intelepciunii
Ce ne vrea poporul pe toti mai sanatosi

E unicul in codrul mare,
In Moldova noi traim
E spitalul cel cu care
Medicina ne-o slavim

Cu alei, cladiri frumoase
Ce rezista peste-un veac
Cu Biserica domneasca
Pentru toti pe acest meleag

Cu oameni gospodari un colectiv de frunte
Cu traditii vechi si nemuritor
Noi muncim mereu, rivnim inainte
Pentru acest pamint si pentru acest popor

Medici buni, suflete fine
Ard linga bolnav la pat,
Luminind jertfesc cu sine
Cum facea si Hipocrat

Destinul nostru-n viitor
Cu demnitate si mindrie
Sa slujim acest popor!
Sa ne traiasca in vecie!

Ca să înţelegeţi mai bine, aveţi şi varianta audio AICI!

P.S. Doamne, ocroteşte-i pe români!

Later edit:

Imnul Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova

„CREDINŢA PATRIEI”
vers. – Ianuş Ţurcan
muz. – Oleg Baraliuc

NUMELE NOSTRU NU E SCRIS ÎN CARTE,
NU-I PRONUNŢAT CU SLAVE DE SALUT,
DAR CERCETAREA DĂ FRUMOASE ROADE,
SECURITATEA E AL NOSTRU SCUT.

NU E NIMIC MAI SFÂNT ŞI DEMN PE LUME,
DECÂT CREDINŢA ŞI AL NOSTRU LEGĂMÂNT!

REFREN:

CREDINŢĂ PATRIEI ŞI STEAGULUI CREDINŢĂ,
CREDINŢĂ LEGII ŞI DREPTĂŢII ORIŞICÂND,
CREDINŢĂ – JURĂMÂNTULUI NUMAI CREDINŢĂ,
CREDINŢĂ DRAGOSTEI ŞI PĂCII PE PĂMÂNT!

CREDINŢĂ PLAIULUI ŞI NEAMULUI CREDINŢĂ
CREDINŢĂ DOINELOR ŞI CASEI PĂRINTEŞTI
CREDINŢĂ GRAIULUI ŞI RAMULUI CREDINŢĂ,
CREDINŢĂ OMULUI PE CARE ÎL IUBEŞTI!

ÎNCREDERE, LUMINĂ ŞI SPERANŢĂ
DĂM PRIN CREDINŢA NOASTRĂ, CA DE FIER,
DRAPELUL PATRIA-L ÎNALŢĂ
DOAR CÂND PLECĂM, NEMURITORI, LA CER.

NU E NIMIC MAI DEMN ŞI SCUMP PE LUME,
DECÂT CREDINŢA ŞI AL NOSTRU JURĂMÂNT!

REFREN

Varianta audio AICI!

Skip

•Miercuri, 17 Decembrie 08 • 10 comentarii

12

Cu ceva timp în urmă, la insistenţele cuiva, am văzut „12 angry men”. Cu toată reticenţa mea vis-a-vis de filmele alb negru, l-am văzut pînă la final. E drept, în mai multe reprize. Nu mă prea omor după filmele clasice. Acu’ două zile m-am uitat la un alt film: „12”

Un rus, Nikita Mihalkov pe numele lui, s-a apucat să aniverseze în felul lui cei 50 de ani de la primul film amintit mai sus, făcînd un fel de remake. Spun „un fel” pentru că din filmul original a păstrat ideea, adaptînd restul textului de la o Americă a anilor ’50 (măcinată de conflicte rasiale) la o Rusie a anilor 2007 (măcinată de conflicte interetnice). Iar dacă veţi urmări ambele filme veţi vedea că diferenţele sînt mai mici decît ne-am aştepta pentru că oamenii nu s-au schimbat prea mult de atunci.

Oricum, 12-le lui Mihalkov a fost atît de bine făcut şi mai ales jucat încît a strîns un braţ de nominalizări (cele mai importante: Oscar-cel mai bun film străin, Festivalul de film de la Veneţia – Leul de aur) fiind dezavantajat de faptul că nu este chiar original. Dar din punctul meu de vedere de neavenit în ale artei cinematografice remake-ul lui Mihalkov este peste originalul lui  Sidney Lumet.

Aş putea să mai spun multe despre film dar ar fi păcat. Nu pot decît să vă recomand cu căldură să încercaţi să îl vedeţi. Nici nu veţi simţi cum trec cele 2 ore jumate..