Exorcizarea are permis categoria B

Cu ceva timp înainte ca unul dintre ei să devină idolul realizatorilor de emisiuni SF (care îi foloseau, în draci, ca ilustraţie, muzica) iar altul să ajungă idolul femeilor isterizate de iminenţa menopauzei, trupa lor a făcut şi muzică.

Aphrodite’s Child a reuşit să scoată la lumină unul dintre cele mai bune albume din toate timpurile, „666„, într-o perioadă în care psihedelicul murea din motive de înăsprire legislaţie antidrog. Aşa că Vangelis Papathanassiou (dap, ăla), Demis Roussos (îhîm, chiar el), Luca Sideras (bunuţ) şi Silver Kouloris (un mare muzician) au fost nevoiţi să apeleze la „Sahlep” (o băutură grecească) pentru a finaliza cel mai bun album al formaţiei.

Rezultatul este remarcabil, Apocalipsa după Ioan devenind pretext de fusion reuşit între rock progresiv, psihedelic şi jazz. De la piese aproape pop („Break”) pînă la o piesă atît de psihedelică („∞”) încît pînă şi cenzura aproape inexistentă a anilor ’68-72 a casei de producţie Mercury a vrut s-o scoată din album din motive de obscenitate (o Irene Papas gemînd organismic în timp ce repetă „I was, I am, I am to come”) albumul 666 arată că Vanghelis s-a cuminţit prea devreme.

Dacă aveţi cumva ocazia să îl ascultaţi să nu cumva să rataţi pianul din „The marching Beast”, chitara din „Aegian Sea”, incantaţiile din „Lament”, voioşia din „Hic and nunc” şi nebunia generală din „All the seats were occupied”, piesa care concluzionează dublul album, dar nu îl încheie. Iar dacă „The four horsemen” este cea mai cunoscută atunci în mod clar „∞” a fost cea mai puţin difuzată din motive pe care le veţi descoperi singuri dacă apucaţi să îl ascultaţi.

În bestiarul rock românesc „Cantafabule” nu va fi niciodată egalat. Cam aşa stă treaba şi cu „666„-le rockului grecesc. N-am menţionat degeaba Phoenixul, în cîteva piese chitara lui Kouloris şi organ-ul lui Vanghelis sunînd extrem de cunoscut pentru fanii lui Covaci şi gaşca.

Mă rog, una peste alta, albumul grecoteilor sună atît de bine încît, după ce l-am tot ascultat, l-am iertat pe Demis Roussos pentru ceea ce face acum. Iar dacă printre preferinţele voastre muzicale se află rockul anilor ’65 – ’80, vă recomand să îl ascultaţi. De preferinţă în maşină, blocaţi pe centura Ploieştiului, timp de o oră trei sferturi. Ca mine, vineri noaptea.

P.S. „Anyone who has the intelligence may interpret the number of the beast. It is a man number. This number is 666” – de pe coperta albumului

P.S.2 Iron Maiden cu albumul lor sînt simpli copii care se joacă în curtea unui vecin de-al ăluia care l-a cunoscut pe ăla care a făcut drumul pe care au fost aduse materialele de construcţie pentru şcoala în care au predat muzică ăştia de la „Aphrodite’s Child”

~ de popej27 pe Luni, 29 septembrie 08.